Psiholog din cadrul universitatii Harvard catre parinti: faceti aceste 7 lucruri daca va doriti ca copiii vostri sa isi dezvolte un creier flexibil si rezistent
<< InapoiCreierul unui copil nu este creierul in miniatura al unui adult. Ci este un creier in dezvoltare care se conecteaza singur la lumea din jur. Si este rolul parintilor sa creeze o lume, atat fizica, cat si sociala, care sa fie bogata in instructiuni de conectare.
Mai jos va prezentam sapte reguli pentru parintii care doresc sa-si ajute copiii sa dezvolte un creier flexibil si, astfel, rezistent, bazate pe ani de cercetare neurostiintifica si psihologie.
1. Fii gradinar, nu tamplar.
Tamplarii cioplesc lemnul pana capata forma pe care si-o doresc. Gradinarii ajuta plantele sa creasca singure prin cultivarea unui mediu propice.
In acelasi mod, parintii isi pot sculpta copiii sa devina o anumita persoana, precum un violonist de concert. Sau le pot crea un mediu care incurajeaza cresterea lor sanatoasa in orice directie se indreapta copilul.
Desi iti doresti ca copilul tau sa ajunga intr-o zi sa cante la vioara in Symphony Hall, a-l forta sa faca lectii (abordarea unui tamplar) ar putea conduce la dezvoltarea fie a unui virtuoz fie a unui copil care considera muzica drept o corvoada neplacuta.
Abordarea gradinarului ar presupune sa presari diferite oportunitati muzicale acasa si sa vezi care dintre ele ii starneste interesul copilului. Ii place sa bata in oale si in tigai? Poate copilul tau este de fapt un tobosar de heavy metal in devenire.
Odata ce ai inteles ce fel de planta cresti, poti ajusta solul pentru ca aceasta sa prinda radacini si sa creasca.
2. Vorbeste-i si citeste-i copilului. Mult.
Studiile arata ca, chiar si in cazul copiilor in varsta de doar cateva luni care nu inteleg sensul cuvintelor, creierele lor pot valorifica aceste cuvinte.
Ele construiesc o fundatie neurala pentru invatarea ulterioara. Cu cat aud mai multe cuvinte, cu atat efectul este mai mare. De asemenea, copiii dezvolta un vocabular mai bogat si au o intelegere mai buna in citire.
Este in mod special benefic sa-l inveti cuvintele care exprima emotii (ex. trist, bucuros, frustrat). Cu cat stie mai multe, cu atat actioneaza intr-un mod mai flexibil.
Pune aceste sfaturi in practica discutand despre sentimentele altor persoane. Vorbeste despre ce anume provoaca acele emotii si cum pot afecta o persoana: „Vezi cum plange baietelul acela? Simte durere pentru ca a cazut si s-a zgariat la genunchi. Este trist si probabil vrea o imbratisare de la parintii lui”.
Gandeste-te ca ai rolul de ghid pentru copiii tai prin lumea misterioasa a oamenilor si a miscarilor si sunetelor acestora.
3. Explica.
Poate fi obositor atunci cand copilul intreaba constant „De ce?”, dar atunci cand ii explici, ai transformat ceva nou si necunoscut din lumea din jur in ceva previzibil. Creierul functioneaza mai eficient cand poate prevede mai bine.
Evita sa raspunzi la aceste intrebari cu „Pentru ca asa am zis eu”. Copiii care inteleg motivele pentru care trebuie sa se comporte intr-un anumit mod isi pot controla mai eficient actiunile.
Daca ei stiu doar ca „Nu pot manca toate prajiturile pentru ca o persoana cu autoritate mi-a spus asta si altfel voi avea probleme”, acel argument ar putea sa nu functioneze cand parintii nu sunt prezenti.
Este mai bine ca un copil sa inteleaga ca nu poate manca toate prajiturile pentru ca il va durea burta, iar fratele si sora lui vor fi dezamagiti ca nu vor mai avea desert. Acest motiv il ajuta sa inteleaga consecintele actiunilor sale si incurajeaza empatia.
4. Descrie activitatea, nu persoana.
Cand fiul tau o loveste pe fiica ta, nu-l numi „baiat rau”. Fii specific: „Nu o mai lovi pe sora ta. O doare si o enerveaza. Spune-i ca iti pare rau”.
Aceleasi reguli se aplica si atunci cand vrei sa oferi o lauda: nu ii spune fiicei tale ca este „o fata buna”, ci in schimb descrie actiunile ei: „Ai facut o alegere buna ca nu l-ai lovit inapoi pe fratele tau”. Acest tip de exprimare ii va ajuta creierul sa construiasca concepte mai utile despre actiunile ei si persoana proprie.
O alta sugestie este de a descrie actiunile unui personaj dintr-o carte de povesti. Cand cineva nu spune adevarul, nu spune: „Sam este un mincinos”, referindu-va la persoana, ci „Sam a spus o minciuna”, referindu-va la actiune. Apoi continua: „De ce crezi ca a facut asta Sam? Cum se vor simti alti oameni cand vor afla? Ar trebui sa-l ierte pe Sam?”.
Stimuland curiozitatea, si nu certitudinea, modelezi flexibilitatea de care au nevoie copiii in situatii reale. De asemenea, indici faptul ca Sam nu este in sine nesincer, ci minte intr-o anumita situatie. Poate ca s-ar fi comportat mai onest in alte circumstante.
5. Ajuta-ti copiii sa te copieze.
Ai observat cum anumite sarcini care par a fi o munca pentru tine (ex. a face curat in casa sau a scoate buruienile din gradina) pot fi o joaca pentru un copil?
Copiii invata in mod natural atunci cand urmaresc, cand se joaca si, cel mai important, cand copiaza adultii. Este o metoda eficienta de a invata si le ofera sentimentul de cunoastere.
Asa ca da-i o matura, o lopata de gradina mai mica sau o masina de tuns iarba de jucarie si permite-i sa te imite.
Atentie insa: copiii mici te copiaza si in situatii bune si in cele rele. Tin minte cand fiica mea avea trei ani, a inceput sa spuna cuvantul “doamne” foarte des. Cand tatal ei a intrebat-o ce inseamna, ea a spus ca mama ei il spune des. (Daca nu v-ati dat seama, incercati sa spuneti “Oh, doamne” cu voce tare cu un ton exasperat.)
6. Arata-le copiilor (in siguranta) cat mai multi oameni.
In afara celor pe care copiii tai ii vor intalni in mod normal – bunici, matusi si unchi, prieteni, alti copiii, incearca sa-i expui unei diversitati cat mai mari, in special cand sunt mici.
Un studiu a descoperit ca bebelusii care interactioneaza regulat cu persoane care vorbesc limbi diferite pot retine conexiuni cerebrale importante care ii ajuta sa invete limbi straine in viitor.
In mod similar, bebelusii care vad multe fete diverse pot dezvolta capacitatea de a distinge mai bine si de a retine o varietate mai mare de fete ulterior. Acesta poate fi cel mai simplu pas anti-rasism pe care il poti face ca parinte.
7. Apreciaza actiunea.
Copiilor le place sa incerce lucruri noi singuri fara ajutorul tau, precum sa se imbrace sau sa asambleze puzzle-uri si acest lucru este benefic. E bine ca ei sa dezvolte un simt al actiunii.
Chiar si actiunile care par a fi un comportament gresit pot fi incercarile copilului de a intelege efectul lor asupra lumii. Cand ingerasul tau de doi ani isi arunca cerealele pe jos si se asteapta ca tu sa le strangi, nu te manipuleaza.
Mai degraba, invata despre gravitatie. De asemenea, invata ca actiunile ei au un efect asupra mediului din jurul ei. Asa ca strange cerealele de pe jos si las-o sa incerce din nou.
Poate fi dificil sa stii cand sa intervii si cand sa faci un pas in spate. Dar daca esti mereu prezent pentru a-ti ghida copilul si a-i indeplini orice nevoie, acesta nu va invata sa faca nimic singur. Uneori, a-l lasa sa se zbata il ajuta sa fie mai rezistent si sa inteleaga consecintele actiunilor sale.
Lisa Feldman Barrett, Ph.D., este neuro-cercetator si psiholog si autoarea cartii “Seven and a Half Lessons About the Brain.” Este profesor universitar distins in cadrul Northeastern University, cu distinctii obtinute de la Harvard Medical School si Massachusetts General Hospital. De asemenea, ocupa functia de Chief Science Officer in cadrul Center for Law, Brain & Behavior la Harvard University. Urmareste-o pe Twitter @LFeldmanBarrett.
Sursa articol:
Sursa foto: Shutterstock