Dansul – ca orice activitate fizica – ar trebui sa aiba acelasi status in scoli precum matematica, stiintele si limba. Psst: poate chiar sa ajute la imbunatatirea rezultatelor la examene, spune Sir Ken Robinson.

Timp de mai multi ani, am avut rolul de mentor al Scolii de Dans Contemporan din Londra. In 2016, am fost invitat sa sustin discursul anual in onoarea lui Robert Cohan, fondatorul si fost decan al acestei institutii, si am decis sa vorbesc despre rolul dansului in scoli.

Inainte de prelegere, am distribuit titlul acesteia pe Twitter: “De ce dansul este la fel de important ca matematica pentru educatie”. Am primit numeroase reactii pozitive si cateva reactii sceptice. Unul dintre mesaje spunea “Nu va fi aceasta una dintre cele scurte prelegeri vreodata?” Un altul spunea hotarat, “Ken, nu este la fel de important ca matematica.” Anumite raspunsuri au fost mai pertinente: “Chiar asa e? Important pentru ce si pentru cine? Apropo, sunt profesor de matematica.”

Nu aduc argumente impotriva matematicii – este un element indispensabil al grozavei aventuri creative a mintii omenesti. Este, de asemenea, o materie strans legata de dinamica dansului. Acesta este, in schimb, un argument pentru echitate in educarea copilului in intregime. Vorbesc despre echitatea, din perspectiva importantei, dintre dans si celelalte arte, limbi, matematica, stiintele si materiile umaniste care fac parte din educatia generala a fiecarui copil.

Dansul poate contribui la redarea bucuriei si stabilitatii unei vieti nelinistite si calmarea tensiunilor din scolile afectate de violenta si hartuire.

Ce este dansul? Este o exprimarea fizica prin miscare si ritm a relatiilor, sentimentelor si ideilor. Nimeni nu a inventat dansul. El este adanc inradacinat in inima fiecarei culturi de-a lungul istoriei: dansul face parte din pulsul umanitatii. Dansul adopta mai multe genuri, stiluri si traditii si evolueaza continuu. Rolul sau este divers, de la recreational la sacru, si acopera fiecare forma a menirii sociale.

Unii oamenii au inteles demult ca dansul este o componenta esentiala a vietii si educatiei. In lucrarea Dance Education around the World: Perspectives on Dance, Young People and Change (Educatia dansului in jurul lumii: perspective asupra dansului, tinerilor si schimbarilor), cercetatorii Charlotte Svendler Nielsen si Stephanie Burridge aduc laolalta studii recente care examineaza valoarea dansului in toate tipurile de contexte: din Finlanda in Africa de Sud, din Ghana in Taiwan, din Noua Zeelanda in America. Pozitia inferioara a dansului in scoli este rezultatul partial al rangului inalt acordat muncii academice conventionale, care asociaza inteligenta in principal cu rationamentul verbal si matematic. Studiile colectate de Nielsen si Burridge exploreaza modul in care o intelegere mai aprofundata a dansului provoaca conceptiile standard privind inteligenta si realizarile si arata puterea transformativa a miscarii in randul oamenilor de toate varstele si din toate mediile. Dansul poate contribui la redarea bucuriei si stabilitatii unei vieti nelinistite si poate calma tensiunile din scolile afectate de violenta si hartuire.

Numeroase companii de dans profesional ofera programe pentru scoli. Una dintre ele este Dancing Classrooms, o organizatie nonprofit cu sediul in New York, care aduce dansul de societate in scolile primare si generale din districtele cele mai problematice de la nivelul tarii. Cu ajutorul dansului, organizatia isi propune sa imbunatateasca relatiile sociale in special la nivel de gen si sa imbunatateasca cultura scolilor, promovand colaborarea, respectul si compasiunea. Infiintat in 1994 de catre dansatorul Pierre Dulaine, programul ofera acum, pentru fiecare scoala, douazeci de sesiuni pe parcursul a zece saptamani care culmineaza cu un spectacol.

Toni Walker, fost director al Scolii Primare Lehigh din Florida, ne impartaseste aceasta relatare despre colaborarea cu Dancing Classrooms “Cand aceasta tanara a venit prima data in Lehigh, dosarul ei era gros de 5 cm”, isi aminteste Walker. “Simtea nevoia sa-si dovedeasca abilitatile si sa se asigure ca toti stiam ca era puternica si ca era dispusa sa se confrunte.” Tanara nu a vrut sa se alature programului de dans de societate, dar participarea nu era optionala. Curand, a descoperit ca avea un talent innascut. “La urmatoarea lectie, ea a manifestat o atitudine usor diferita si nu a mai fost nevoie sa o obligam sa danseze”, isi aminteste Walker. “Pur si simplu s-a conformat.”

De la a treia si a patra lectie, spune Walker, eleva era transformata: “Are o atitudine diferita; vorbeste diferit; este cordiala; respectuoasa; nu a mai primit niciun avertisment disciplinar. Mamei ei nu ii vine sa creada ce vede. Este uimitor. Uimitor. Programul este mult mai benefic decat inteleg oamenii.”

La o singura evaluare, 95% dintre profesori au declarat ca, dupa ce au dansat impreuna, abilitatile elevilor de cooperare si colaborare s-au imbunatatit.

Educatia dansului are beneficii importante pentru legaturile sociale dintre elevi, in special la nivel de gen si categorii de varsta. Multe forme de dans, inclusiv dansul de societate, sunt sociale prin natura lor. Ele presupun miscarea impreuna in sincron si empatie, cu contact fizic direct. Intr-o evaluare a programului Dancing Classrooms din New York, 95% dintre profesori au declarat ca se observa o imbunatatire demonstrabila in ceea ce priveste abilitatile elevilor de cooperare si colaborare, ca urmare a faptului ca au dansat impreuna. Intr-un sondaj realizat in Los Angeles, 66% dintre directorii de scoli au spus ca dupa ce au implementat programul, elevii lor a dat dovada de un nivel sporit de acceptare a celorlalti, iar 81% dintre elevi au declarat ca i-au tratat pe ceilalti cu mai mult respect. Dansul are si beneficii economice. In afara faptului ca este un domeniu de activitate in sine, dansul promoveaza multe calitati personale pe care angajatorii le recunosc ca esentiale pentru o forta de lucru bazata pe colaborare si flexibila.

Unul dintre directori a fost in mod special impresionat de imbunatatirile observate la notele la citire si matematica in randul elevilor din clasa a cincea. “Nu exista indoieli in ceea ce priveste impactul programului asupra vietii academice a copiilor nostri”, a declarat Lois Habtes din cadrul Scolii Primare Emanuel Benjamin Oliver din Insulele Virgine. “Cand am ajuns prima data aici, elevii picau la teste. Anul trecut – al doilea an din program – promovabilitatea a urcat pana la 83%. In acest an, clasa a cincea a inregistrat in medie o promovabilitate de 85% la testele de citire, cel mai mare scor din scoala”.

Dansul si teatrul sunt considerate in mare parte cetateni de rangul al doilea in scoli.

Nu este vorba doar despre dans, desigur. Succesul programului Dancing Classrooms este un exemplu al unei relatii bine documentate dintre activitatea fizica si realizarile educationale. Tendinta in majoritatea districtelor scolare din SUA este de a elimina educatia fizica si programe similare in favoarea acordarii mai multor ore pentru matematica, stiinte si limba engleza. Aceste masuri nu au imbunatatit rezultatele asa cum au estimat numerosi factori legislativi.

Un grup de cercetatori in kinesiologie si educatie pediatrica au realizat o analiza la scara larga a peste 850 de studii despre efectele activitatii fizice la copiii de varsta scolara. Majoritatea studiilor au masurat efectele a 30 pana la 45 de minute de miscare moderata spre viguroasa, in trei pana la cinci zile pe saptamana, asupra mai multor factori – factori fizici precum obezitatea, conditia cardiovasculara, tensiunea si densitatea osoasa, dar si depresia, anxietatea, imaginea despre sine si performanta academica. In baza dovezilor solide la nivelul mai multor categorii, grupul a recomandat ferm ca elevii sa participe la cel putin o ora de activitate fizica moderata spre viguroasa pe zi. Analizand in mod special performanta academica, grupul a identificat dovezi clare care sustin concluzia ca  “activitatea fizica are o influenta pozitiva asupra memoriei, capacitatii de concentrare si comportamentului la clasa.”

Majoritatea copiilor din scolile publice din SUA au parte de o oarecare educatie in muzica si arte vizuale, oricat de neuniforma ar fi aceasta adesea. Insa dansul si teatrul sunt de obicei considerate cetateni de rangul doi, iar oportunitatile artistice sunt, in general, reduse pentru elevii din zonele cu un grad de saracie ridicat. “In continuare, exista milioane de elevi care nu au acces la niciun fel de instruire artistica. Majoritatea dintre ei se afla in comunitatile mai sarace unde astfel de programe ar fi, probabil, mult mai necesare”, a declarat Bob Morrison, fondatorul si directorul Quadrant Research.

Ar fi in regula sa existe milioane de elevi fara acces la matematica sau arte lingvistice? se intreaba acesta. “Sigur ca nu si acest lucru nu ar trebui tolerat cand vine vorba de arte. Exista un mit persistent conform caruia educatia artistica este pentru cei inzestrati si talentati, dar stim ca artele aduc beneficii tuturor, indiferent de traiectoriile lor vocationale”, a declarat acesta. “Nu predam matematica doar pentru a crea matematicieni si nu predam scrierea doar pentru a crea generatia viitoare de romancieri. Acelasi lucru se aplica si artelor. Predam educatia artistica pentru a crea cetateni polivalenti care isi pot aplica aptitudinile, cunostintele si experienta dobandite din implicarea lor in arte pe parcursul carierelor si vietilor lor.”

Extras preluat cu permisiunea autorului din noua carte You, Your Child and School: Navigate Your Way to the Best Education de Sir Ken Robinson si Lou Aronica. Publicata de Viking, editura si divizie a Penguin Random House LLC, New York. Copyright © 2018 de Ken Robinson.

 

DESPRE AUTOR
Sir Ken Robinson este lider la nivel mondial in reforma invatamantului si scriitor de succes in New York Times. Profesor emerit in cadrul Universitatii Warwick din UK, acesta consiliaza guverne, corporatii, sisteme de educatie si cateva dintre cele mai importante organizatii culturale la nivel mondial. Lou Aronica este autor al patru romane si coautor al mai multor lucrari de non-fictiune, inclusiv “The Culture Code” (alaturi de Clotaire Rapaille), care s-a bucurat de un succes major la nivel national, “The Element” si “Finding Your Element.” 

 

Sursa: http://blog.ed.ted.com/2018/04/02/why-dance-is-just-as-important-as-math-in-school/